Chapter 18

 Kn clipa aceea, ucenicii s`au apropiat de Isus, wi L-au kntrebat: ,,Cine este mai mare kn Kmpqrqyia cerurilor?`` 

 Isus a chemat la El un copilaw, l -a pus kn mijlocul lor, 

 wi le -a zis: ,,Adevqrat vq spun cq, dacq nu vq veyi kntoarce la Dumnezeu wi nu vq veyi face ca niwte copilawi, cu nici un chip nu veyi intra kn Kmpqrqyia cerurilor. 

 Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilaw, va fi cel mai mare kn Kmpqrqyia cerurilor. 

 Wi oricine va primi un copilaw ca acesta kn Numele Meu, Mq primewte pe Mine. 

 Dar pentru oricine va face sq pqcqtuiascq pe unul din acewti micuyi, cari cred kn Mine, ar fi mai de folos sq i se atkrne de gkt o piatrq mare de moarq, wi sq fie knecat kn adkncul mqrii. 

 Vai de lume, din pricina prilejurilor de pqcqtuire! Fiindcq nu se poate sq nu vinq prilejuri de pqcqtuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de pqcqtuire! 

 Acum, dacq mkna ta sau piciorul tqu te face sq cazi kn pqcat, taie-le wi leapqdq-le dela tine. Este mai bine pentru tine sq intri kn viayq wchiop sau ciung, deckt sq ai douq mkni sau douq picioare, wi sq fii aruncat kn focul vecinic. 

 Wi dacq ochiul tqu te face sq cazi kn pqcat, scoate -l wi leapqdq -l dela tine. Este mai bine pentru tine sq intri kn viayq numai cu un ochi, deckt sq ai amkndoi ochii, wi sq fii aruncat kn focul gheenei. 

 Feriyi-vq sq nu defqimayi nici mqcar pe unul din acewti micuyi; cqci vq spun cq kngerii lor kn ceruri vqd pururea faya Tatqlui Meu care este kn ceruri. 

 Fiindcq Fiul omului a venit sq mkntuiascq ce era pierdut. 

 Ce credeyi? Dacq un om are o sutq de oi, wi se rqtqcewte una din ele, nu lasq el pe cele nouqzeci wi nouq pe munyi, wi se duce sq caute pe cea rqtqcitq? 

 Wi, dacq i se kntkmplq s`o gqseascq, adevqrat vq spun, cq are mai multq bucurie de ea, deckt de cele nouqzeci wi nouq, cari nu se rqtqciserq. 

 Tot awa, nu este voia Tatqlui vostru celui din ceruri sq piarq unul mqcar din acewti micuyi. 

 Dacq fratele tqu a pqcqtuit kmpotriva ta, du-te wi mustrq -l kntre tine wi el singur. Dacq te ascultq, ai ckwtigat pe fratele tqu. 

 Dar, dacq nu te ascultq, mai ia cu tine unul sau doi inwi, pentruca orice vorbq sq fie sprijinitq pe mqrturia a doi sau trei martori. 

 Dacq nu vrea sq asculte de ei, spune -l Bisericii; wi, dacq nu vrea sq asculte nici de Bisericq, sq fie pentru tine ca un pqgkn wi ca un vamew. 

 Adevqrat vq spun, cq orice veyi lega pe pqmknt, va fi legat kn cer; wi orice veyi deslega pe pqmknt, va fi deslegat kn cer. 

 Vq mai spun iarqw, cq, dacq doi dintre voi se knvoiesc pe pqmknt sq cearq un lucru oarecare, le va fi dat de Tatql Meu care este kn ceruri. 

 Cqci acolo unde sknt doi sau trei adunayi kn Numele Meu, sknt wi Eu kn mijlocul lor.`` 

 Atunci Petru s`a apropiat de El, wi I -a zis: ,,Doamne de ckte ori sq iert pe fratele Meu cknd va pqcqtui kmpotriva mea? Pknq la wapte ori?`` 

 Isus i -a zis: ,,Eu nu-yi zic pknq la wapte ori, ci pknq la waptezeci de ori ckte wapte. 

 Deaceea, Kmpqrqyia cerurilor se aseamqnq cu un kmpqrat, care a vrut sq se socoteascq cu robii sqi. 

 A knceput sq facq socoteala, wi i-au adus pe unul, care ki datora zece mii de galbeni. 

 Fiindcq el n`avea cu ce plqti, stqpknul lui a poruncit sq -l vkndq pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, wi tot ce avea, wi sq se plqteascq datoria. 

 Robul s`a aruncat la pqmknt, i s`a knchinat, wi a zis: ,Doamne, mai kngqduiewte-mq, wi-yi voi plqti tot.` 

 Stqpknul robului aceluia, fqckndu -i-se milq de el, i -a dat drumul, wi i -a iertat datoria. 

 Robul acela, cknd a iewit afarq, a kntklnit pe unul din tovarqwii lui de slujbq, care -i era dator o sutq de lei. A pus mkna pe el, wi -l strkngea de gkt, zicknd: ,Plqtewte-mi ce-mi ewti dator.` 

 Tovarqwul lui s`a aruncat la pqmknt, kl ruga, wi zicea: ,Mai kngqduiewte-mq, wi-yi voi plqti.` 

 Dar el n`a vrut, ci s`a dus wi l -a aruncat kn temniyq, pknq va plqti datoria. 

 Cknd au vqzut tovarqwii lui cele kntkmplate, s`au kntristat foarte mult, wi s`au dus de au spus stqpknului lor toate cele petrecute. 

 Atunci stqpknul a chemat la el pe robul acesta, wi i -a zis: ,Rob vicelan! Eu yi-am iertat toatq datoria, fiindcq m`ai rugat. 

 Oare nu se cqdea sq ai wi tu milq de tovarqwul tqu, cum am avut eu milq de tine?` 

 Wi stqpknul s`a mkniat wi l -a dat pe mkna chinuitorilor, pknq va plqti tot ce datora. 

 Tot awa vq va face wi Tatql Meu cel ceresc, dacq fiecare din voi nu iartq din toatq inima pe fratele squ.``