Chapter 31

 Fqcusem un legqmknt cu ochii mei, wi nu mi-aw fi oprit privirile asupra unei fecioare. 

 Dar ce soartq mi -a pqstrat Dumnezeu de sus? Ce mowtenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri? 

 Peirea nu -i oare pentru cel rqu, wi nenorocirea pentru cei ce fac fqrqdelege? 

 N`a cunoscut Dumnezeu cqile mele? Nu mi -a numqrat El toyi pawii mei? 

 Dacq am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul dupq knwelqciune: 

 sq mq ckntqreascq Dumnezeu kn cumpqna celor fqrq prihanq, wi-mi va vedea neprihqnirea! 

 De mi s`a abqtut pasul depe calea cea dreaptq, de mi -a urmat inima ochii, de s`a lipit vreo kntinqciune de mknile mele, 

 atunci eu sq samqn wi altul sq secere, wi odraslele mele sq fie desrqdqcinate! 

 Dacq mi -a fost amqgitq inima de vreo femeie, dacq am pkndit la uwa aproapelui meu, 

 atunci nevastq-mea sq macine pentru altul, wi s`o necinsteascq alyii! 

 Cqci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fqrqdelege vrednicq sq fie pedepsitq de judecqtori, 

 un foc care mistuie pknq la nimicire, wi care mi-ar fi prqpqdit toatq bogqyia. 

 De aw fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cknd se certau cu mine, 

 ce aw putea sq fac, cknd se ridicq Dumnezeu? Ce aw putea rqspunde cknd pedepsewte El? 

 Cel ce m`a fqcut pe mine kn pkntecele mamei mele, nu l -a fqcut wi pe el? Oare nu ne -a kntocmit acelaw Dumnezeu kn pkntecele mamei? 

 Dacq n`am dat sqracilor ce-mi cereau, dacq am fqcut sq se topeascq de plkns ochii vqduvei, 

 dacq mi-am mkncat singur pknea, fqrq ca orfanul sq-wi fi avut wi el partea lui din ea, 

 eu, care din tinereyq l-am crescut ca un tatq, eu, care dela nawtere am sprijinit pe vqduvq; 

 dacq am vqzut pe cel nenorocit ducknd lipsq de haine, pe cel lipsit neavknd knvqlitoare, 

 fqrq ca inima lui sq mq fi binecuvkntat, fqrq sq fi fost kncqlzit de lkna mieilor mei; 

 dacq am ridicat mkna kmpotriva orfanului, pentrucq mq simyeam sprijinit de judecqtori; 

 atunci, sq mi se deslipeascq umqrul dela kncheieturq, sq-mi cadq brayul wi sq se sfqrkme! 

 Cqci mq temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, wi nu puteam lucra astfel din pricina mqreyiei Lui. 

 Dacq mi-am pus kncrederea kn aur, dacq am zis aurului: ,Tu ewti nqdejdea mea`; 

 dacq m`am kngkmfat de mqrimea averilor mele, de mulyimea bogqyiilor pe cari le dobkndisem; 

 dacq am privit soarele cknd strqlucea, luna cknd knainta mqreayq, 

 wi dacq mi s`a lqsat amqgitq inima kn tainq, dacq le-am aruncat sqrutqri, duckndu-mi mkna la gurq: 

 wi aceasta este tot o fqrqdelege care trebuie pedepsitq de judecqtori, cqci m`aw fi lepqdat de Dumnezeul cel de sus! 

 Dacq m`am bucurat de nenorocirea vrqjmawului meu, dacq am sqrit de bucurie cknd l -a atins nenorocirea, 

 eu, care n`am dat voie limbii mele sq pqcqtuiascq, sq -i cearq moartea cu blestem; 

 dacq nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s`a sqturat din carnea lui?` 

 Dacq petrecea strqinul noaptea afarq, dacq nu mi-aw fi deschis uwa sq intre cqlqtorul; 

 dacq mi-am ascuns fqrqdelegile, ca oamenii, wi mi-am knchis nelegiuirile kn skn, 

 pentrucq mq temeam de mulyime, pentrucq mq temeam de dispreyul familiilor, yinkndu-mq deoparte wi necutezknd sq-mi trec pragul... 

 Oh! de aw gqsi pe cineva sq m`asculte! Iatq apqrarea mea, iscqlitq de mine: sq-mi rqspundq Cel Atotputernic! Cine-mi va da plkngerea iscqlitq de protivnicul meu? 

 Ca sq -i port scrisoarea pe umqr, s`o leg de fruntea mea ca o cununq; 

 sq -i dau socotealq de toyi pawii mei, sq mq apropii de el ca un domn. 

 Dacq pqmkntul meu strigq kmpotriva mea, wi dacq brazdele lui varsq lacrqmi; 

 dacq i-am mkncat roada fqrq s`o fi plqtit, wi dacq am kntristat sufletul vechilor lui stqpkni: 

 atunci sq creascq spini din el kn loc de grku, wi neghinq kn loc de orz!`` Sfkrwitul cuvintelor lui Iov.