Chapter 21

 Apoi am vqzut un cer nou wi un pqmknt nou; pentrucq cerul dintki wi pqmkntul dintki pieriserq, wi marea nu mai era. 

 Wi eu am vqzut coborkndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfkntq, noul Ierusalim, gqtitq ca o mireasq kmpodobitq pentru bqrbatul ei. 

 Wi am auzit un glas tare, care iewea din scaunul de domnie, wi zicea: ,,Iatq cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, wi ei vor fi poporul Lui, wi Dumnezeu knsuw va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 

 El va wterge orice lacrimq din ochii lor. Wi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tknguire, nici yipqt, nici durere, pentrucq lucrurile dintki au trecut.`` 

 Celce wedea pe scaunul de domnie a zis: ,,Iatq, Eu fac toate lucrurile noi.`` Wi a adqugat: ,,Scrie, fiindcq aceste cuvinte sknt vrednice de crezut wi adevqrate.`` 

 Apoi mi -a zis: ,,S`a isprqvit! Eu sknt Alfa wi Omega, Knceputul wi Sfkrwitul. Celui ce ki este sete, ki voi da sq bea fqrq platq din izvorul apei vieyii. 

 Cel ce va birui, va mowteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, wi el va fi fiul Meu. 

 Dar ckt despre fricowi, necredinciowi, sckrbowi, ucigawi, curvari, vrqjitori, knchinqtorii la idoli, wi toyi mincinowii, partea lor este kn iazul, care arde cu foc wi cu pucioasq, adicq moartea a doua.`` 

 Apoi unul din cei wapte kngeri, cari yineau cele wapte potire, pline cu cele din urmq wapte urgii, a venit wi a vorbit cu mine, wi mi -a zis: ,,Vino sq-yi arqt mireasa, nevasta Mielului!`` 

 Wi m`a dus, kn Duhul, pe un munte mare wi knalt. Wi mi -a arqtat cetatea sfkntq, Ierusalimul, care se pogora din cer dela Dumnezeu, 

 avknd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatrq prea scumpq, ca o piatrq de iaspis, strqvezie ca cristalul. 

 Era knconjuratq cu un zid mare wi knalt. Avea douqsprezece poryi, wi la poryi, doisprezece kngeri. Wi pe ele erau scrise niwte nume: numele celor douqsprezece seminyii ale fiilor lui Israel. 

 Spre rqsqrit erau trei poryi; spre miazqnoapte, trei poryi; spre miazqzi, trei poryi; wi spre apus trei poryi. 

 Zidul cetqyii avea douqsprezece temelii, wi pe ele erau cele douqsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. 

 Kngerul, care vorbea cu mine, avea ca mqsurqtoare o trestie de aur, ca sq mqsoare cetatea, poryile wi zidul ei. 

 Cetatea era kn patru colyuri, wi lungimea ei era ckt lqrgimea. A mqsurat cetatea cu trestia, wi a gqsit aproape douqsprezece mii de prqjini. Lungimea, lqrgimea wi knalyimea erau deopotrivq. 

 I -a mqsurat wi zidul, wi -a gqsit o sutq patruzeci wi patru de coyi, dupq mqsura oamenilor, cqci cu mqsura aceasta mqsura kngerul. 

 Zidul era zidit de iaspis, wi cetatea era de aur curat, ca sticla curatq. 

 Temeliile zidului cetqyii erau kmpodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintki temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smaragd; 

 a cincea de sardonix: a wasea, de sardiu; a waptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douqsprezecea, de ametist. 

 Cele douqsprezece poryi erau douqsprezece mqrgqritare. Fiecare poartq era dintr`un singur mqrgqritar. Uliya cetqyii era de aur curat, ca sticla strqvezie. 

 Kn cetate n`am vqzut niciun Templu; pentrucq Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca wi Mielul, sknt Templul ei. 

 Cetatea n`are trebuinyq nici de soare, nici de lunq, ca s`o lumineze; cqci o lumineazq slava lui Dumnezeu, wi fqclia ei este Mielul. 

 Neamurile vor umbla kn lumina ei, wi kmpqrayii pqmkntului kwi vor aduce slava wi cinstea lor kn ea. 

 Poryile ei nu se vor knchide ziua, fiindcq kn ea nu va mai fi noapte. 

 Kn ea vor aduce slava wi cinstea Neamurilor. 

 Nimic kntinat nu va intra kn ea, nimeni care trqiewte kn spurcqciune wi kn minciunq; ci numai cei scriwi kn cartea vieyii Mielului.