Chapter 7

 Dupq aceea am vqzut patru kngeri, cari stqteau kn picioare kn cele patru colyuri ale pqmkntului. Ei yineau cele patru vknturi ale pqmkntului, ca sq nu sufle vknt pe pqmknt, nici pe mare, nici peste vreun copac. 

 Wi am vqzut un alt knger, care se suia dinspre rqsqritul soarelui, wi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru kngeri, cqrora le fusese dat sq vatqme pqmkntul wi marea, 

 zicknd: ,,Nu vqtqmayi pqmkntul, nici marea, nici copacii, pknq nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!`` 

 Wi am auzit numqrul celor ce fuseserq pecetluiyi: o sutq patru zeci wi patru de mii, din toate seminyiile fiilor lui Israel. 

 Din seminyia lui Iuda, douqsprezece mii erau pecetluiyi; din seminyia lui Ruben, douqsprezece mii; din seminyia lui Gad, douqsprezece mii; 

 din seminyia lui Awer, douqsprezece mii; din seminyia lui Neftali, douqsprezece mii; din seminyia lui Manase, douqsprezece mii; 

 din seminyia lui Simeon, douqsprezece mii; din seminyia lui Levi, douqsprezece mii; din seminyia lui Isahar, douqsprezece mii; 

 din seminyia lui Zabulon, douqsprezece mii; din seminyia lui Iosif, douqsprezece mii; din seminyia lui Beniamin, douqsprezece mii, au fost pecetluiyi. 

 Dupq aceea m-am uitat, wi iatq cq era o mare gloatq, pe care nu putea s`o numere nimeni, din orice neam, din orice seminyie, din orice norod wi de orice limbq, care stqtea kn picioare knaintea scaunului de domnie wi knaintea Mielului, kmbrqcayi kn haine albe, cu ramuri de finic kn mkni; 

 wi strigau cu glas tare, wi ziceau: ,,Mkntuirea este a Dumnezeului nostru, care wade pe scaunul de domnie, wi a Mielului!`` 

 Wi toyi kngerii stqteau kmprejurul scaunului de domnie, kmprejurul bqtrknilor wi kmprejurul celor patru fqpturi vii. Wi s`au aruncat cu feyele la pqmknt kn faya scaunului de domnie, wi s`au knchinat lui Dumnezeu, 

 wi au zis: ,,Amin.`` ,,A Dumnezeului nostru, sq fie lauda, slava, knyelepciunea, mulyqmirile, cinstea, puterea wi tqria, kn vecii vecilor! Amin.`` 

 Wi unul din bqtrkni a luat cuvkntul, wi mi -a zis: ,,Acewtia, cari sknt kmbrqcayi kn haine albe, cine sknt oare? Wi de unde au venit?`` 

 ,,Doamne``, i-am rqspuns eu, ,,Tu wtii``. Wi el mi -a zis: ,,Acewtia vin din necazul cel mare; ei wi-au spqlat hainele, wi le-au albit kn skngele Mielului. 

 Pentru aceasta stau ei knaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, wi -I slujesc zi wi noapte kn Templul Lui. Cel ce wade pe scaunul de domnie, kwi va kntinde peste ei cortul Lui. 

 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu -i va mai dogori nici soarele, nici vreo altq arwiyq. 

 Cqci Mielul, care stq kn mijlocul scaunului de domnie, va fi Pqstorul lor, ki va duce la izvoarele apelor vieyii, wi Dumnezeu va wterge orice lacrimq din ochii lor.``