Chapter 6

 Isus a plecat de acolo, wi S`a dus kn patria Lui. Ucenicii Lui au mers dupq El. 

 Cknd a venit ziua Sabatului, a knceput sq knveye pe norod kn sinagogq. Mulyi, cknd Kl auzeau, se mirau wi ziceau: ,,De unde are El aceste lucruri? Ce fel de knyelepciune este aceasta, care I -a fost datq? Wi cum se fac astfel de minuni prin mknile Lui? 

 Nu este acesta tkmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda wi al lui Simon? Wi nu sknt surorile Lui aici kntre noi?`` Wi gqseau o pricinq de poticnire kn El. 

 Dar Isus le -a zis: ,,Un prooroc nu este dispreyuit deckt kn patria Lui, kntre rudele Lui wi kn casa Lui.`` 

 N`a putut sq facq nici o minune acolo, ci doar Wi -a pus mknile peste ckyiva bolnavi, wi i -a vindecat. 

 Wi se mira de necredinya lor. 

 Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, wi a knceput sq -i trimeatq doi ckte doi, dkndu-le putere asupra duhurilor necurate. 

 Le -a poruncit sq nu ia nimic cu ei pe drum deckt un toiag; sq n`aibq nici pkne, nici traistq, nici bani de aramq la brku; 

 sq se kncalye cu sandale, wi sq nu se kmbrace cu douq haine. 

 Apoi le -a zis: ,,Kn orice casq veyi intra, sq rqmkneyi acolo pknq veyi pleca din locul acela. 

 Wi, dacq kn vreun loc nu vq vor primi, wi nu vq vor asculta, sq plecayi de acolo, wi sq scuturayi kndatq praful de supt picioarele voastre, ca mqrturie pentru ei. Adevqrat vq spun cq, kn ziua judecqyii, va fi mai uwor pentru pqmkntul Sodomei wi Gomorei deckt pentru cetatea aceea.`` 

 Ucenicii au plecat, wi au propovqduit pocqinya. 

 Scoteau mulyi draci, wi ungeau cu untdelemn pe mulyi bolnavi, wi -i vindecau. 

 Impqratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cqrui Nume ajunsese vestit; wi a zis: ,,Ioan Botezqtorul a knviat din moryi, wi de aceea lucreazq aceste puteri prin el.`` 

 Alyii ziceau: ,,Este Ilie.`` Iar alyii ziceau: ,,Este un prooroc ca unul din prooroci.`` 

 Dar Irod, cknd a auzit lucrul acesta, zicea: ,,Ioan acela, cqruia i-am tqiat capul, a knviat din moryi.`` 

 Cqci Irod knsuw trimesese sq prindq pe Ioan, wi -l legase kn temniyq, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui squ Filip, pentrucq o luase de nevastq. 

 Wi Ioan zicea lui Irod: ,,Nu-yi este kngqduit sq yii pe nevasta fratelui tqu!`` 

 Irodiada avea necaz pe Ioan, wi voia sq -l omoare. Dar nu putea, 

 cqci Irod se temea de Ioan, fiindcq kl wtia om neprihqnit wi sfknt; kl ocrotea, wi, cknd kl auzea, de multe ori sta kn cumpqnq, newtiind ce sq facq; wi -l asculta cu plqcere. 

 Totuw a venit o zi cu bun prilej, cknd Irod kwi prqznuia ziua nawterii, wi a dat un ospqy boierilor sqi, mai marilor oastei wi fruntawilor Galileii. 

 Fata Irodiadei a intrat la ospqy, a jucat, wi a plqcut lui Irod wi oaspeyilor lui. Kmpqratul a zis fetei: ,,Cere-mi orice vrei, wi-yi voi da.`` 

 Apoi a adqugat cu jurqmknt: ,,Ori ce-mi vei cere, kyi voi da, fie wi jumqtate din kmpqrqyia mea.`` 

 Fata a iewit afarq, wi a zis mamei sale: ,,Ce sq cer? Wi mamq-sa i -a rqspuns: ,,Capul lui Ioan Botezqtorul.`` 

 Ea s`a grqbit sq vinq kndatq la Kmpqrat, wi i -a fqcut urmqtoarea cerere: ,,Vreau sq-mi dai kndatq, kntr`o farfurie, capul lui Ioan Botezqtorul.`` 

 Kmpqratul s`a kntristat foarte mult; dar, din pricina jurqmintelor sale wi din pricina oaspeyilor, n`a vrut sq zicq nu. 

 A trimes kndatq un ostaw de pazq, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezqtorul. Ostawul de pazq s`a dus wi a tqiat capul lui Ioan kn temniyq, 

 l -a adus pe o farfurie, l -a dat fetei, wi fata l -a dat mamei sale. 

 Ucenicii lui Ioan, cknd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, wi l-au pus kntr`un mormknt. 

 Apostolii s`au adunat la Isus, wi I-au spus tot ce fqcuserq wi tot ce knvqyaserq pe oameni. 

 Isus le -a zis: ,,Veniyi singuri la o parte, kntr`un loc pustiu, wi odihniyi-vq puyin.`` Cqci erau mulyi cari veneau wi se duceau, wi ei n`aveau vreme nici sq mqnknce. 

 Au plecat dar cu corabia, ca sq se ducq kntr`un loc pustiu, la o parte. 

 Oamenii i-au vqzut plecknd, wi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetqyile, wi au venit knaintea lor kn locul kn care se duceau ei. 

 Cknd a iewit din corabie, Isus a vqzut mult norod; wi I s`a fqcut milq de ei, pentrucq erau ca niwte oi cari n`aveau pqstor; wi a knceput sq -i knveye multe lucruri. 

 Fiindcq ziua era pe sfkrwite, ucenicii s`au apropiat de El wi I-au zis: ,,Locul acesta este pustiu wi ziua este pe sfkrwite. 

 Dq-le drumul sq se ducq kn cqtunele wi satele de primprejur, ca sq-wi cumpere pkne, fiindcq n`au ce mknca.`` 

 ,,Dayi-le voi sq mqnknce``, le -a rqspuns Isus. Dar ei I-au zis: ,,Oare sq ne ducem sq cumpqrqm pkni de douq sute de lei, wi sq le dqm sq mqnknce?`` 

 Wi El i -a kntrebat: ,,Ckte pkni aveyi? Duceyi-vq de vedeyi.`` S`au dus de au vqzut ckte pkni au, wi au rqspuns: ,,Cinci, wi doi pewti.`` 

 Atunci le -a poruncit sq -i aweze pe toyi, cete-cete, pe iarba verde. 

 Wi au wezut jos kn cete de ckte o sutq wi de ckte cincizeci. 

 El a luat cele cinci pkni wi cei doi pewti. Wi -a ridicat ochii spre cer, wi a rostit binecuvkntarea. Apoi a frknt pknile wi le -a dat ucenicilor, ca ei sq le kmpartq norodului. Asemenea wi cei doi pewti, i -a kmpqryit la toyi. 

 Au mkncat toyi wi s`au sqturat; 

 wi au ridicat douqsprezece cowuri pline cu fqrqmituri de pkne wi cu ce mai rqmqsese din pewti. 

 Cei ce mkncaserq pknile, erau cinci mii de bqrbayi. 

 Kndatq, Isus a silit pe ucenicii Sqi sq intre kn corabie, wi sq treacq knaintea Lui de cealaltq parte, spre Betsaida. Kn timpul acesta, El avea sq dea drumul norodului. 

 Dupqce Wi -a luat rqmas bun dela norod, S`a dus kn munte, ca sq Se roage. 

 Cknd s`a knserat, corabia era kn mijlocul mqrii, iar Isus era singur pe yqrm. 

 A vqzut pe ucenici cq se necqjesc cu vkslirea, cqci vkntul le era kmpotrivq. Wi kntr`a patra strajq din noapte, a mers la ei, umblknd pe mare, wi voia sq treacq pe lkngq ei. 

 Cknd L-au vqzut ei umblknd pe mare, li s`a pqrut cq este o nqlucq, wi au yipat; 

 pentrucq toyi L-au vqzut, wi s`au spqimkntat. Isus a vorbit kndatq cu ei, wi le -a zis: ,,Kndrqzniyi, Eu sknt, nu vq temeyi!`` 

 Apoi S`a suit la ei kn corabie, wi a stat vkntul. Ei au rqmas uimiyi wi knmqrmuriyi, 

 cqci nu knyeleseserq minunea cu pknile, fiindcq le era inima kmpietritq. 

 Dupq ce au trecut marea, au venit kn yinutul Ghenezaretului, wi au tras la mal. 

 Cknd au iewit din corabie, oamenii au cunoscut kndatq pe Isus, 

 au alergat prin toate kmprejurimile, wi au knceput sq aducq pe bolnavi kn paturi, pretutindeni pe unde se auzea cq era El. 

 Oriunde intra El, kn sate, kn cetqyi sau kn cqtune, puneau pe bolnavi pe pieye, wi -L rugau sq le dea voie doar sq se atingq de poalele hainei Lui. Wi toyi ckyi se atingeau de El, erau tqmqduiyi.