Chapter 1

 Kn al treizecilea an, kn a cincea zi a lunii a patra, pe cknd eram kntre prinwii de rqzboi dela rkul Chebar, s`au deschis cerurile, wi am avut vedenii dumnezeiewti. 

 Kn a cincea zi a lunii-era kn anul al cincilea al robiei kmpqratului Ioiachin, - 

 Cuvkntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, kn yara Haldeilor, lkngq rkul Chebar; wi acolo a venit mkna Domnului peste el. 

 M`am uitat, wi iatq cq a venit dela meazq-noapte un vknt nqpraznic, un nor gros, wi un snop de foc, care rqspkndea de jurkmprejur o luminq strqlucitoare, kn mijlocul cqreia lucea ca o aramq lustruitq, care iewea din mijlocul focului. 

 Tot kn mijloc, se mai vedeau patru fqpturi vii, a cqror knfqyiware avea o asemqnare omeneascq. 

 Fiecare din ele avea patru feye, wi fiecare avea patru aripi. 

 Picioarele lor erau drepte, wi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viyel, wi scknteiau ca niwte aramq lustruitq. 

 Supt aripi, de cele patru pqryi ale lor, aveau niwte mkni de om; wi toate patru aveau feye wi aripi. 

 Aripile lor erau prinse una de alta. Wi cknd mergeau, nu se kntorceau kn nicio parte, ci fiecare mergea drept knainte. 

 Ckt despre chipul feyelor lor era awa: knainte, toate aveau o fayq de om; la dreapta lor, toate patru aveau ckte o fayq de leu, la stknga lor, toate patru aveau ckte o fayq de bou, iar knapoi, toate patru aveau ckte o fayq de vultur. 

 Aripile fiecqreia erau kntinse kn sus, awa cq douq din aripile lor ajungeau pknq la cele knvecinate, iar douq le acopereau trupurile. 

 Fiecare mergea drept knainte, wi anume kncotro le mkna duhul sq meargq, kntr`acolo mergeau; iar kn mersul lor nu se kntorceau kn nici o parte. 

 Kn mijlocul acestor fqpturi vii era ceva ca niwte cqrbuni de foc aprinwi, cari ardeau; wi ceva ca niwte fqclii umbla kncoace wi kncolo printre aceste fqpturii vii; focul acesta arunca o luminq strqlucitoare, wi din el ieweau fulgere. 

 Fqpturile vii knsq cknd alergau wi se kntorceau, erau ca fulgerul. 

 Mq uitam la aceste fqpturi vii, wi iatq cq pe pqmknt, afarq de fqpturile vii, era o roatq la fiecare din cele patru feye ale lor. 

 Knfqyiwarea acestor roate wi materialul din care erau fqcute, pqreau de hrisolit, wi toate patru aveau aceeaw kntocmire. Knfqyiwarea wi alcqtuirea lor erau de awa fel knckt fiecare roatq pqrea cq este kn mijlocul unei alte roate. 

 Cknd mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, wi nu se kntorceau deloc kn mersul lor. 

 Aveau niwte obezi de o knqlyime knspqimkntqtoare, wi pe obezile lor cele patru roate erau pline cu ochi de jur kmprejur. 

 Cknd mergeau fqpturile vii, mergeau wi roatele pe lkngq ele; wi cknd se ridicau fqpturile vii dela pqmknt, se ridicau wi roatele. 

 Unde le mkna duhul sq meargq, acolo mergeau, kncotro voia duhul; wi kmpreunq cu ele se ridicau wi roatele, cqci duhul fqpturilor vii era kn roate. 

 Cknd mergeau fqpturile vii, mergeau wi roatele; cknd se opreau ele, se opreau wi roatele; cknd se ridicau depe pqmknt, se ridicau wi roatele; cqci duhul fqpturilor vii era kn roate. 

 Deasupra capetelor fqpturilor vii era ceva ca o kntindere a cerului, care semqna cu cristalul strqlucitor, wi se kntindea kn aer sus peste capetele lor. 

 Supt cerul acesta, aripile lor stqteau drepte, kntinse una spre alta, wi mai aveau fiecare ckte douq aripi, cari le acopereau trupurile. 

 Cknd umblau, am auzit vkjiitul aripilor lor ca vkjiitul unor ape mari, wi ca glasul Celui Atotputernic. Cknd mergeau, era un vuiet gqlqgios, ca al unei owtiri; iar cknd se opreau, kwi lqsau aripile kn jos. 

 Wi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului kntins peste capetele lor; iar cknd se opreau kwi lqsau aripile kn jos. 

 Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatrq de safir, kn chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care wedea pe el. 

 Am mai vqzut iarqw o lucire de aramq lustruitq ca niwte foc, knlquntrul cqruia era omul acesta, wi care strqlucea de jur kmprejur; dela chipul rqrunchilor lui pknq sus, wi dela chipul rqrunchilor lui pknq jos, am vqzut ca un fel de foc, wi de jur kmprejur era knconjurat cu o luminq strqlucitoare. 

 Ca knfqyiwarea curcubeului, care sta kn nor kntr`o zi de ploaie, awa era wi knfqyiwarea acestei lumini strqlucitoare, care -l knconjura. Astfel era arqtarea slavei Domnului. Cknd am vqzut -o, am cqzut cu faya la pqmknt, wi am auzit glasul Unuia care vorbea.