Chapter 2

 Am zis inimii mele: ,,Haide! vreau sq te kncerc cu veselie, wi gustq fericirea.`` Dar iatq cq wi aceasta este o dewertqciune. 

 Am zis rksului: ,,Ewti o nebunie!`` wi veseliei: ,,Ce te knweli degeaba?`` 

 Am hotqrkt kn inima mea sq-mi veselesc trupul cu vin, kn timp ce inima mq va ckrmui cu knyelepciune, wi sq stqrui astfel kn nebunie, pknq voi vedea ce este bine sq facq fiii oamenilor supt ceruri, kn tot timpul vieyii lor. 

 Am fqcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sqdit vii; 

 mi-am fqcut grqdini wi livezi de pomi, wi am sqdit kn ele tot felul de pomi roditori. 

 Mi-am fqcut iazuri, ca sq ud dumbrava unde cresc copacii. 

 Am cumpqrat robi wi roabe, wi am avut copii de casq; am avut cirezi de boi wi turme de oi, mai mult de ckt toyi cei ce fuseserq knainte de mine kn Ierusalim. 

 Mi-am strkns argint wi aur, wi bogqyii ca de kmpqrayi wi yqri. Mi-am adus ckntqreyi wi ckntqreye, wi desfqtarea fiilor oamenilor: o mulyime de femei. 

 Am ajuns mare, mai mare de ckt toyi cei ce erau knaintea mea kn Ierusalim. Mi-am pqstrat chiar knyelepciunea. 

 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nicio veselie, ci am lqsat -o sq se bucure de toatq truda mea, wi aceasta mi -a fost partea din toatq osteneala mea. 

 Apoi, cknd m`am uitat cu bqgare de seamq la toate lucrqrile pe cari le fqcusem cu mknile mele, wi la truda cu care le fqcusem, am vqzut cq kn toate este numai dewertqciune wi goanq dupq vknt, wi cq nu este nimic trainic supt soare. 

 Atunci mi-am kntors privirile spre knyelepciune, prostie wi nebunie. -Cqci ce va face omul care va veni dupq kmpqrat? Ceeace s`a fqcut wi mai knainte. - 

 Wi am vqzut, cq knyelepciunea este cu atkt mai de folos de ckt nebunia, cu ckt este mai de folos lumina de ckt kntunerecul; 

 knyeleptul kwi are ochii kn cap, iar nebunul umblq kn kntunerec. Dar am bqgat de seamq cq wi unul wi altul au aceeaw soartq. 

 Wi am zis kn inima mea: ,,Dacq wi eu voi avea aceeaw soartq ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai knyelept?`` Wi am zis kn inima mea: ,,Wi aceasta este o dewertqciune.`` 

 Cqci pomenirea knyeleptului nu este mai vecinicq de ckt a nebunului: chiar kn zilele urmqtoare totul este uitat. Wi apoi wi knyeleptul moare, wi nebunul! 

 Atunci am urkt viaya cqci nu mi -a plqcut ce se face supt soare: totul este dewertqciune wi goanq dupq vknt. 

 Mi-am urkt pknq wi toatq munca pe care am fqcut -o supt soare, muncq pe care o las omului care vine dupq mine, ca sq se bucure de ea. 

 Wi cine wtie dacq va fi knyelept sau nebun? Wi totuw el va fi stqpkn pe toatq munca mea, pe care am agonisit -o cu trudq wi knyelepciune supt soare. Wi aceasta este o dewertqciune. 

 Am ajuns pknq acolo cq m`a apucat o mare desnqdejde de toatq munca pe care am fqcut -o supt soare. 

 Cqci este ckte un om care a muncit cu knyelepciune, cu pricepere wi cu izbkndq, wi lasq rodul muncii lui unui om care nu s`a ostenit deloc cu ea. Wi aceasta este o dewertqciune wi un mare rqu. 

 Cqci, drept vorbind, ce folos are omul din toatq munca lui wi din toatq strqduinya inimii lui, cu care se trudewte supt soare? 

 Toate zilele lui sknt pline de durere, wi truda lui nu este de ckt necaz: nici mqcar noaptea n`are odihnq inima lui. Wi aceasta este o dewertqciune. 

 Nu este altq fericire pentru om deckt sq mqnknce wi sq bea, wi sq-wi knveseleascq sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vqzut cq wi aceasta vine din mkna lui Dumnezeu. 

 Cine, kn adevqr, poate sq mqnknce wi sq se bucure fqrq El? 

 Cqci El dq omului plqcut Lui knyelepciune, wtiinyq wi bucurie; dar celui pqcqtos ki dq grija sq strkngq wi s`adune, ca sq dea celui plqcut lui Dumnezeu! Wi aceasta este o dewertqciune wi goanq dupq vknt.